Iar bat la ușa îndurării Tale
Stăpân a toate câte sunt
Am părăsit, a, pocăinței cale
am disprețuit ce era sfânt

N-am vrut, să mai ascult
când voiai să îmi vorbești
Că mă iubești atât de mult
și doar bine îmi dorești

Să nu plec de lângă Tine
că-n lume pace nu voi avea
Și va fi vai, vai, vai de mine
plecând de sub aripa Ta

Dar am plecat din fața Ta
în lumea care ma chemat
Iar de seara până dimineața
săvârșeam, păcat după păcat

Și-așa au trecut zile și ani
iar eu, eram departe de Tine
Sorbind din paharul lui satan
care râdea cu poftă de mine

Am ajuns într-o stare disperată
am ajuns să nu mai am nimic
Căci lumea pare dulce, dar e amară
te nimicește un pic, câte un pic

Am căutat un leac de vindecare
dar n-am găsit nimic, nicăieri
Să-mi vindece rana care mă doare
să-mi dăruiască dulci mângâieri

Mi-am adus aminte, ce bine-mi era
în casa Ta, eram mângâiat
Câtă iubire și pace, inima-mi purta
câte binecuvântări Tu, mi-ai dat

Acum bat la ușa îndurării Tale
iartă-mă, că tare am greșit
Că am părăsit, a, pocăinței cale
primește-mă din nou, Isus iubit

Și nu mă mai lăsa să plec
de lângă dulcea Ta iubire
Căci vreau să îmi petrec
viața și veșnicia lângă Tine.

Amin.